Cu un soi de premii:))

All our scribbled love dreams are lost or thrown away
Here amidst the shuffle of an overflowin’ day
Our love needs a transfusion let’s shoot it full of wine
Fishin’ for a good time starts with throwin’ in your line.

Cât de departe e orizontul?

Said so cold, one goodbye,
My words are not of trust
Forgotten promise, lifeless cost
Were your letters loveless proses?
Mine are gone, i can not try
…and shattered by my days of roses

How can I stand and wipe the cries?
I’d see you before our time is lost
You said hello; my lips were frost,
Your sun bleeds black, my moonshine closes
I love the sunset in your eyes
…and lay around on days of roses

Operator, number, please:
It’s been so many years
Will she remember my old voice
While I fight the tears?
Hello, hello there, is this Martha?
This is old Tom Frost,
And I am calling long distance,
Don’t worry ’bout the cost.
‘Cause it’s been forty years or more,
Now Martha please recall,
Meet me out for coffee,
Where we’ll talk about it all.

And those were the days of roses,
Poetry and prose and Martha
All I had was you and all you had was me.
There was no tomorrows,
We’d packed away our sorrows
And we saved them for a rainy day.

And I feel so much older now,
And you’re much older too,
How’s your husband?
And how’s the kids?
You know that I got married too?
Lucky that you found someone
To make you feel secure,
‘Cause we were all so young and foolish,
Now we are mature.

And those were the days of roses,
Poetry and prose and Martha
All I had was you and all you had was me.
There was no tomorrows,
We’d packed away our sorrows
And we saved them for a rainy day.

And I was always so impulsive,
I guess that I still am,
And all that really mattered then
Was that I was a man.
I guess that our being together
Was never meant to be.
And Martha, Martha,
I love you can’t you see?

And those were the days of roses,
Poetry and prose and Martha
All I had was you and all you had was me.
There was no tomorrows,
We’d packed away our sorrows
And we saved them for a rainy day.

And I remember quiet evenings
Trembling close to you…

E liniște și vântul mă învăluie în amintiri,
Mi-e dor și teamă să te recunosc
Ți-aș fi cerut să mă păstrezi în loc ascuns
Ferit de zmeii ce patimi ne-au adus
Chiar de m-ai fi mințit și nu m-ai vrut
Și din trădarea ce-ți lăcrimează când mă vezi
Îmi pare rău și bine că nu te-am avut,
Îmi cer iertare nopții tale, nu pot fi eu cu ochii verzi.
Mă-ndrept cu inima spre adăpost,
Cu frunzele foșnind sub pas
În drumul tot mai lung, cu viața, să-i dea rost
Doar tu m-ai fi putut strânge de glas…

Stau drept și apăr brav printre priviri
Să-mi fie oare piatră de mormânt?
Când sufletu-mi atacă, de nu simt?
De-aș apăra mai tare când te văd
Tăișul lor nu doare… cântecul mi-aud.
Ce piatră seacă îmi rămâne inima,
Ce sâncă neclintită de suflet să devin?
Și cărei ignoranțe nihiliste să mă-nchin,
Când nici fantasmagoria morții
Nici blasfemicul sărut al gheții
…nu mă mai pot reanima?

Băsescu și Geoană în elicpoter, fac turul României înainte de alegeri. Geoană scoate 100 de lei și îi aruncă pe geam: “Vreau să fac un român fericit”. Băse scoate 200 și îi aruncă. “Vreau să fac doi români fericiți”. În momentul ăla se întoarce pilotul: “Auzi, băi, nu săriti mai bine amândoi și faceți o țară întreagă fericită?”

Videanu către Băsescu:
- Şefu, am o veste bună şi una rea. Pe care o vreţi prima?
- Pe aia rea.
- Geoană a luat 60% din voturi.
- Cum??? Şi care mai poate fi vestea bună?!
- Dumneavoastra aveti 70%!

Băsescu se trezeşte dimineaţa la vila de la Scroviştea. Afară ninsese, totul
era feeric. Iese în prag, se întinde, când, deodată încremeneşte: pe zapada
imaculată era scris cu urină “Mâine vei muri!”.
Agitaţie, politie, SRI, SIE, DIE, etc. Cercetări, probe, amprente. A doua
zi vine şeful SRI:
- Au venit două probe de la laborator şi am o veste proastă şi una foarte
proastă.
- Zi-o pe aia proastă.
- Au ieşit probele de urină şi urina e a lui Boc.
- Oamenii mei! Oamenii mei au trădat! Ce veste poate fi mai proastă decât
asta?
-A ieşit şi proba grafologică: scrisul e a lui Tăriceanu…

Întrebare : Cum se pune la loc dopul la o şampanie?
Răspuns : Întrebaţi-l pe Geoană!

Adobe a hotărât să schimbe extensia psd în pdl…

Băsescu îl cheamă urgent la Cotroceni pe Pogea pentru indicații prețioase:
- Să-mi scoți de unde știi 2 miliarde de euro pentru modernizarea penitenciarelor și asigurarea celor mai bune condiții de trai pentru pușcăriași.
- De unde, șefu’? Dacă aveam banii ăștia i-am fi dat la învățământ!
- Măi, tu crezi că după alegeri eu mă duc la școală?

În peregrinările sale prin satele patriei, Băsescu vede o bătrână închinandu-se și bătând mătănii în fața unei troițe cu Iisus răstignit.
Sigur pe dragostea neterminată pe care i-o poartă poporul și oarecum contrariat, întreabă:
- Mamaie, de ce nu te-nchini mata mai degrabă la iubitul președinte al țării?
Și răspunsul nu întârzie:
- Tare-aș mai face-o, maică, dacă l-aș vedea și pe el răstignit!

Geoană, foarte vesel, se întâlneşte cu bunicuţa. De ce eşti asa vesel? Mi-am făcut testul IQ. Şi? A ieşit negativ!

Cel mai scurt banc: “Geoană, preşedinte!”

Și favoritul meu… Teleport Engage =))

Căutăm să găsim adevăruri din spatele măștilor când toate-și au rostul și folosul în timp. Măști mai frumoase și mai colorate pentru oricine, pentru totdeauna… crestăm în carne cicatrici frumoase… să ne împodobim și înveselim împreună. Dar cine suntem dacă tot ce arătăm e masca?… și gândurile sinelui sunt de fapt vorbe de mască adevarată pentru minciunile sociale de zi cu zi. Am zis adevarată?… mă scuzați.
Eu sunt doar masca ce vorbește… în sinea mea aud alta mască râzând totdeauna hain:).
Deci cui revine măreția egoistă de însușire a adevărului? Sau fie trecutul tuturor întotdeauna întunecat doar un ”pas ce trebuie trecut”, cinstea rămână nouă, celor cu febră la picioare.
Cinstea mea o ofer cu vârf și îndesat celor dintâi ipocriți… ție ce stai în fața mea franc fără de mască… cinste ție… tu doar te porți cu mănuși.
Voi să fiți oare noua generație de filosofi? Având cuvântul tăcut până la minte și liniștea în gând?
Pentru o doctrină inovatoare întradevăr… oameni să vă numiți…
Eu n-am să mai închin vreodată jertfa credinței sau a rugăciunii pe altarul desacrat dogmatic.
Pretind simțire în apogeul altruist al vieții duse în 20 de ani… și-l vopsesc în pasteluri de adevăr și sinceritate… victorios rămân culorile mele sunt ipocrite și masca mi-e o moină egoistă… mă urăsc acceptând și iubind durerea.

”Văd apărând la orizont o nouă specie de filozofi: îndrăznesc să-i botez cu un nume nu lipsit de primejdie. În măsura în care îi ghicesc, în măsura în care se lasă ei ghiciţi căci dorinţa de a rămâne pe undeva enigmatici tine de felul lor de a fi, aceşti filozofi ai viitorului ar putea fi denumiţi pe bunădreptate sau poate şi pe nedrept, ispititori. Acest nume este la urma urmei doar o tentativă sau, dacă vreţi, o tentaţie.”

Fi-veți voi întradevăr viitorul, degenerat… precum prezentul schimbă radical sensul cuvântului. Falși profeți pe toate drumurile… vă voi numi pleonasme. Vă va lipsi timpul cu toată splendoarea sa… cei ce pietrelor dați un nume rău, răceala unei stânci va fi mereu mai caldă lângă amintirea de suflet pe care nu o mai aveți.
Văd sentimente secerate în senzații…dar imi rămâne sacră ignoranța… nici eu n-aș fi putut înlocui setea de creatie a spiritului liber inovator cu îngamfarea de a nega trecutul și existența evoluței… felicitări… chiar și o piatră se macină… pe voi nu vă mai macină nimic.
Deci… cui revine ”adevărul”?

Copilu-şi ascunde obrazul, în spasm:
- Tu nu-l vezi, o tată, pe Zmeul din basm?
Pe Zmeul cu coadă, cu coif şi cununi?
- E ceaţa, copile, ţâşnind din genuni.

Go on and close the curtains
Cause all we need is candle light,
You and me and a bottle of wine
Going to hold you tonight…
Well we know I’m going away
And how I wish, I wish it weren’t so.
So take this wine and drink with me
Let’s delay our misery…

Si cel facut de mine aici.

Darkness… and yet another day slips away,
So lonely… life’s just like an empty room
Where is the answer, when our love was so sweet?

I wish I could hold you tonight
But we only came close in my dreams.

Sometimes… I wake up with tears in my eyes,
I touched you… I could feel it was you by my side!
I lied to myself. Only you know the truth…

I wish I could hold you tonight
But we only came close in my dreams.

Sweet little child
Give me your answer!
Some broken hearts,
They’d die for that answer
To try to get back, back to the past to break free!

Tell me… how can I find your sunshine again?
Truth is, well, you know that better than me.

I wish I could hold you tonight
But we only came close in my dreams.

Sweet little child
Give me your answer!
Some broken hearts,
They’d die for that answer
To try to get back, back to the past to break free!

You know some broken hearts,
Would die for that answer…

Sweet little child
Give me your answer!
Some broken hearts,
They’d die for that answer
To try to get back, back to the past to break free!